Comedii la cumpărături - partea III

Carnea din măcelărie nu este un organism viu. Ea are totuşi capacitatea de a se înmulţi dar, evident, nu ca organismele vii făcând pui. Cum?

Când carnea se prezintă în galantar sub formă de carne tocată este limpede că înmulţirea cantităţii iniţiale are loc printr-un adaos porcos de slănini, grăsimi, şorici, maţe, pieliţe, tendoane, toate fin tocate.

Iată că într-o zi am asistat la o înmulţire miraculoasă a unei bucăţi de pulpă de porc fără os!

S-a întâmplat la un magazin recomandat de o prietenă ca fiind printre puţinele magazine care au carne de vită foarte bună.

Într-o tavă se aflau bucăţi mari de carne de vită iar în altă tavă se găseau bucăţele mărunte de carne de vită, conform biletului de lângă tavă, pentru tocat.

Bucăţile mari de carne nu aveau suprafaţa netedă ci plină de ciupituri de cuţit! Pe măsură ce carnea se învechea în galantar, hârş! se ciupea o bucăţică mai urât colorată care era pusă în tava alăturată, cu bucăţele mărunte!

Pofta de carne de vită mi-a trecut rapid !

Am ales o frumoasă bucată de pulpă de porc fără os. Măcelarul o cântăreşte şi zice tare:

- Este bine 2,460k g?

Sunt de acord şi îl rog să îmi toace carnea.

Măcelarul pune carnea în maşina de tocat, pune o pungă de nailon la gura de evacuare a cărnii tocate din maşină şi pune punga cu carne tocată pe cântar. Foarte natural, fără nici un complex sau jenă, măcelarul notează cu pixul pe un bilet greutatea cărnii şi aplică biletul lipicios pe punga cu carnea tocată. Să ştie casiera ce şi cât să taxeze.

De ce am zis fără jenă?

Fiindcă două perechi de ochi am văzut cântarul şi două perechi de urechi l-au auzit pe măcelar când a citit cu voce tare greutatea bucăţii de pulpă netocată  2,460kg.

Am văzut cântarul şi l-am auzit pe măcelar când a rostit, tot cu voce tare, noul gramaj al cărnii după ce a parcurs interiorul maşinii de tocat: 2,680kg!!!!

Desigur ne-am întrebat discret una pe cealaltă cum de a sporit carnea cu 220 de grame!

Să fi avut măcelarul talent de prestidigitator – hipnotizator încât a aruncat în maşina de tocat niscaiva 220 de grame de porcării gen pieliţe, grăsime iar noi deşi eram cu ochii pe mâinile lui nu am văzut nimic?

Să fi avut tupeul de a planta în maşina dinainte porcoase adausuri  în maşina de tocat cum se mai obişnuieşte pe la unele măcelării?

Măcelarul purta, pe pielea goală un halat alb cu mâneci scurte. Fiind foarte cald, măcelarul îşi descheiase nasturii din partea de sus a halatului, expunând onoratei clientele un piept la fel de păros precum erau şi braţele care îi ieşeau de sub mânecile scurte.

Îngreţoşate, de comun acord, am decis:

Un mic aport la creşterea gramajului pulpei de porc după ce a fost tocată se datorează părului căzut de pe pieptul şi mâinile măcelarului, deci prin adausuri de natură umană!   

Ce surpriză poate să-ţi ofere un serviciu din ceramică pentru ţuică, de la un Fond Plastic de pe timpuri?

L-am cumpărat cu ani în urmă pentru coloritul deosebit al smalţului şi forma aparte a recipientului pentru servit ţuica. Cele 6 păhărele aveau o formă foarte urâtă aşa că serviciul a stat nefolosit. Erau preferate sticla şi paharele din cristal.

Cumpăr într-o zi lalele şi mi se pare mie că vasul, din ceramică, pentru ţuică are o formă şi culoare care se armonizează bine cu trei din lalele cumpărate. Fasonez lalelele şi pun 7 fire într-una din vazele de pe bufet. Torn apă în vasul din ceramică şi pun în el cele trie fire de lalele oranj căutând cu privirea locul cel mai potrivit.

Lipsesc de acasă o jumătate de oră şi găsesc o băltoacă pe birou. Cotoiul meu n-ar face aşa ceva dar ce să fie?

Ceramica cea frumoasă, vasul cu frumoase tonuri de verde cobalt cu irizări fine de tonuri carmin făcea pipi!

Apa curgea pur şi simplu prin suprafaţa poroasă, dreptunghiulară, a fundului său pe care onor artistul plastic nu a catadicsit să o mai smălţuiască! Nu cred că a făcut-o pentru economisirea smalţului! Doar nu avea o producţie atât de mare.

Am strâns apa de pe birou gândindu-mă că un astfel de serviciu trebuia însoţit de un îndemn scris pe vas: „Bea repede ţuica să nu plângi după ea!”