Doamna cu corp străin

Igienizam dormitorul. Mai direct spus spălam pe jos. Mopul, această mică minune, urma să ajungă la noi în ţară peste vreo doi ani.

Deci, făceam sport frecând energic parchetul, repejor să nu se întunece la culoare.

Clătesc bine cârpele de frecat în apă curată, le storc răsucindu-le puternic de parcă vreau să le rup.

- Aaaaau! am răcnit când am simţit o durere ascuţită care pornea din palma stângă. Durerea parcă ar fi sărit prin aer, s-a amplificat de zeci de ori şi mi s-a înfipt în inimă!

Arunc instantaneu cârpa din mână şi privesc în palmă: o bucăţică de 3 cm dintr-un ac de cusut, cu un fir de aţă albă trecut prin ureche, se lăfăia lăsând să se vadă că la stors şi-a pierdut vârful şi alţi trei centimetri din trupuşorul subţire.

- Ce tare poate să doară o înţepătură de ac! Ei, s-a rupt, e normal să doară! Bine că nu prea sângerează!

Am dezinfectat „buba” cu spirt şi am dat rasol spălatului.

- Ei, să fie aşa o schimbare a aerului! am glumit eu cu mine, ocupându-mă în continuare de micuţul meu copil.

Aranjam una – alta prin casă, se făcuse ora 42 noaptea, somn ioc.

Durerea din palmă era ca un junghi continuu şi mă luau valuri de frisoane, valuri de friguri!

- Să se fi infectat înţepătura? Nici chiar aşa că spălam cu detergenţi, dezinfectanţi şi am pus şi spirt!

Spre dimineaţă am adormit dar imediat m-a trezit cel mic. I-am făcut toate poftele şi m-am jucat cu el de-a ursul şi vânătorul. Mormăitul meu era autentic şi neprefăcut: făcând mooor, mooor!mai uitam de durere.

Nu avea importanţă vârsta mea, eram şi eu copilul unei mame pe care o aşteptam să vedem ce este cu „buba” mea!

Da, dar mama mea era plecată la mama ei, la Sibiu!

Nu doream să mă duc la medic plimbând copilaşul sănătos prin săli de aşteptare la cabinete medicale aşa că aşteptam să vină mama să stea cu micuţul.

Pe la miezul nopţii vine mama. erau vreo 30 de ore de la accidentare şi 24 de când aveam friguri.

N-am dormit deloc şi pe la şapte plec la un spital să vedem ce este.

De la informaţii sunt îndrumată spre camera 5.

Cioc, cioc, deschid uşa.

În încăpere o doamnă plinuţă cu un şorţ albastru,, cu o coafură elegantă, fardată decent, spăla pe jos!

Doar v-am spus! Mopul nu venise încă în România!

Doamna nu stătea, ca mine în patru labe ca să spele mozaicul!

Avea acel T – eu pe care cârpa, spălată cu mâinile într-o găleată cu detergenţi, se înfăşura pentru a se freca podeaua cu randament, stând în poziţie verticală. În mâini avea mănuşi medicale, deci contactul cu apa mizeră nu era direct pe piele1

- Ce doriţi doamnă? mă întrebă amabila femeia.

- De la informaţii mi s-a spus să vin aici pentru consult, m-am înţepat la mânâ …

- Doamna doctor vine la 8, reveniţi peste 15 minute! Îmi spune sec femeia, grăbită să folosească din plin cele 15 minute pentru lustruirea cabinetului.

Aştept fix 15 minute.

Uşa se deschide şi stupoare!!!

Aceiaşi doamnă, îmbrăcată de data asta într-un halat alb, mă invită politicos în cabinet.

- Acum sunt doamna doctor X,. îmi spune dânsa amabilă. Ştiţi, ne obligă să facem curăţenie la locul de muncă aşa că vin mai devreme să spăl pe jos şi să fac ordine, că cei din tura de seară nu fac! mă lămureşte doamna doctor.

Se uită la palma mea, îi explic cum m-am înţepat într-o jumătate de ac rupt şi că deja am friguri mai ceva ca la malarie şi îmi vine să leşin.

- Imediat la operaţie la domnul doctor Y! V-a rămas bucăţica cealaltă de ac în mână şi poate pleca pe vasele sanguine spre inimă!

Îmi scrie repede trimiterea spre colegul medic chirurg Y care sosea şi el la sala lui de operaţii.

Aştept în holul medicului chirurg care studia în cabinet trimiterile pacienţilor. După 5 minute iese din cabinet şi strigă:

- Doamna cu corpul străin să vină la mine!

Nicio doamnă nu a considerat că are un corp care nu este al ei!

Nimeni nu a mişcat, doar ne-am uitat toţi pacienţii unul la celălalt, cu precădere femeile la femei!

- Cine are un ac în palmă? a întrebat medicul pe limba noastră de nespecialişti. Acul e corpul străin doamnelor!

M-am ridicat, ne-am salutat şi medicul mă trimite la garderobă să mă îmbrac într-un cămeşoi alb şi larg, ţinută obligatorie pentru operaţii.

Nu mă gândeam că-mi taie mâna dar eram supărată: plecasem de acasă cu o sumă de bani cam modestă pentru o operaţie! Am fost convinsă că este doar o inflamaţie şi voi primi o reţetă pentru antibiotice!

Îi spun asistentei că aş vrea să trec pe acasă să iau bani dar m-a liniştit că nu este cazul.

- Gata, sus pe masă! zice medicul şi îmi explică de unde am friguri şi frisoane. Este fenomenul de respingere a corpului străin!

Culcată la orizontală pe ditamai masa de operaţie întind palma stângă care este fixată peste o tăviţă albă emailată.

Medicul cu mască, mănuşi, bonetă, apucă bisturiul şi face o tăietură aş zice ca lovitura de tenis long – line!

Mai precis a tăiat în lungul liniei vieţii pe unde părea că acul s-a ascuns!

Acul, mic de 2- 3cm, zvelt, cu un vârf bine ascuţit fuge mai jos!

Doctorul fuge după el cu încă 1cm de tăietură – crestătură de-a lungul  liniei vieţii!

Acul mic şi al dracului fuge iar!

Înjură şi medicul şi mai taie puţin!

Cum? Care anestezie???

Nici nu a fost vorba de vreo anestezie, doar v-am spus că nu plecasem de acasă cu bani de operaţie!!

După 25 de minute medicul continua să fugărească acuşorul ştrengar tăind în sus, în jos câte un pic, tatonând stânga dreapta.

Sângele gâlgâia blând, domol în ritmul pulsului meu yoghin de 52 de bătăi pe minut, tăviţa se umpluse de sânge, doctorul era deja nervos şi supărat pe ac.

- Vă doare? mă întreabă el după o jumătate de oră de când se juca de-a caută acul – prinde acul!

- Nu, că fac yoga, mă concentrez şi nu mă doare,  dar am o stare de greaţă şi de leşin, am spus eu calmă.

Vorbele mele parcă l-au trezit cumva pe medic.

- Puteţi să vă ţineţi pe picioare? Daţi-vă jos să mergem dincolo. (!!!)

Cobor de pe masă clătinându-mă. Capul mi se învârtea, urechile îmi ţiuiau şi vâjâiau.

Am pus palma dreaptă sub palma stângă dar sângele şiroia pe ciment de n-avea treabă.

Tăietura ajunsese la încheietura mâinii şi sunt ceva vase pe acolo!

Am plecat „dincolo”!

Medicul a deschis uşa spre un coridor, am străbătut coridorul cu mâna sângerândă concentrându-mă să nu leşin!

Ce mediu steril! De unde aşa pretenţie?

Am intrat într-o încăpere unde mi-aş fi dorit să existe o masă să mă întind!

Ne-am aşezat pe câte un scaun, doctorul mi-a pus o bucată groasă de cauciuc pe burtă şi pe piept şi mi-a băgat mâna sub un aparat cu raze Roentgen!

- Uite-l mama lui de ac! a zis medicul fericit că-şi vede duşmanul.

Îl vedeam şi eu. Tăietura era până la încheietura mâinii dar acul era prin mijlocul palmei …

Medicul încerca să prindă acul cu o pensetă specială. Acul aluneca, glisa un centimetru în sus şi unul în jos dar nu se dădea prins.

După 15 minute doctorul a mai dat o crestătură laterală, a luat nu ştiu ce sculă minusculă şi a extras acul spunând, repetând de câteva ori:

- Doamne ce prost am fost! Ce prost am fost! Ne-am iradiat pe amândoi! Cum de nu mi-a dat prin cap de la bun început! Ce prost am fost!

Am trecut pe la asistenta care mi-a pus un pansament simplu pe tăietura de 7cm, m-am dus la garderobă, am returnat cămeşoiul plin de sânge şi epuizată m-am îmbrăcat foarte încet.

Am băut două sucuri la o cofetărie din apropiere şi după o jumătate de oră mi-am adunat forţele să merg spre casă.