Ai deja un expresial? Atunci: login in expresial
Inca n-ai un expresial? Atunci: fa-ti un expresial

inchide fereastra
Username
Parola
Am uitat parola | Inregistrare

Dă LIKE pentru Spunetiparerea.ro!
apasă butonul de LIKE de mai jos



sunt deja fan

-> -> -> Apă servită, Cap la apă, Ice Bucket

Apă servită, Cap la apă, Ice Bucket

postat la data 01.09.2014, ora 21:42
categorie: 100% real

Share | |


 

 

 

Zilele trecute în plină căldură de august:

- Vă deranjăm? Am dori două pahare cu apă, au cerut timid, după încheierea lucrării, cei doi instalatori, veniți să instaleze ceva în camera Contelui.
Lovit parcă de căldură în gândirea logică, Contele întreabă suav, să știe clar ce fel de apă vor oamenii când termometrele indică 38 de grade Celsius la umbră:


- Apă rece? Apă rece, nu??? Adică de la frigider? 
- Da, da! confirmă instalatorii.
- Nu e nici un deranj! Lacrimaaaaaaaaa, adu două pahare cu apă!!!

Exact! 
Contele nu este deranjant niciodată …doar instalatorii au făcut ochii mari cât cele mai mari cepe de apă!

Apa pe timp de vară mi-a adus aminte de alcool …pe timp de iarnă!

Cu câțiva ani în urmă ...

După ce au săpat groapa unui client, evident mort, groparii, cu banii pentru efortul lor puși deja în buzunare, au cerut unei doamne din familia răposatului:


- Trebuie să ne dați și o sticlă de spirt, să ne dezinfectăm!
Doamna își trimite copilul la farmacie să cumpere o sticlă cu spirt medicinal întrebându-se:
- Ce drac de dezinfecție?
Copilul aduce sticla, doamna o preia și o oferă groparilor:

- Ați înnebunit cucoană?? Cum o să bem spirt medicinal!!?? Avem nevoie să bem spirt, adică alcool, tărie, să ne dezinfectăm pe dinăuntru, că am săpat pe gerul ăsta mare! Ceva mai de calitate …că sunteți oameni fini!

Dar să mă reîntorc la apa noastră cea de toate zilele (deși un pic pe ocolite ...).

Abia când atingem o vârstă destul de consistentă, noi, copiii, începem a îndrăzni să ne judecăm părinții … 
Chiar dacă nu ne-am plâns, unii dintre noi am fost mai mult sau mai puțin marcați de unele norme de educație, cam severe, impuse de către părinții noștri, marcați și ei la rândul lor de rigorile, constrângerile sau preceptele educative ale părinților lor.

Așa cum spunea, prin anii ’90, distinsul scriitor și jurnalist Cornel Ciomâzgă că „o gogoașă stricată nu te omoară, dar nici bine nu îți face”, tot așa, o educație severă nu curmă viața copiilor, dar adesea afectează iremediabil personalitatea lor.
În consecință, ne-am crescut copiii, unii poate și nepoții, după reguli, metode proprii, mai permisive, lăsând mai multă libertate dezvoltării personalității lor, dar având grijă să-i supraveghem „din umbră” pentru a preveni derapajele și eșecurile. 

Cu ceva mai muuuulți ani în urmă …

- Astăzi mergem în vizită la A. M-a rugat să îi duc noile reviste de modă, din Estonia, pe care le primesc de la Dr. Z , așa că, fi atentă! Să nu cumva să ceri să-ți dea apă!!! Fiindcă dacă ceri un pahar cu apă se subînțelege că vrei și altceva pe lângă apă: fursecuri, șerbet, dulceață.
- Dar ce fac dacă mi se face sete, mami?
- Păi două – trei ore poți să rabzi de sete! Bea acum ca să nu ai nevoie acolo!
- Nu pot, acum nu mi-e sete …

Magazinul „Romarta”, de pe Calea Victoriei, a fost un alt loc unde mi-am călit răbdarea de sete! 
Vreme de trei ore mama proba sandale, pantofi, admira, pipăia, pleca cu vigurile de materiale la oglindă revărsând materialul peste ea pentru a vedea cât de bine o prinde culoarea, dacă materialul era uni, sau imprimeul.
Yoga am început să o practic la 12 ani, dar se pare că încă de la 4 ani am început să mă antrenez …prin magazinele unde mă plimba mama. Așa am învățat să stau nemișcată, să aștept, să tac, să nu pun întrebări, să mă plimb cu gândurile în toate locurile și să rabd, evident, tot de sete. 

După toții anii de copilărie cu setea inhibată, organismul meu, conform principiului obișnuința este a doua natură, a ajuns să nu mai simtă nevoia de a bea apă.

Nu mi-e sete niciodată!

Astăzi, după un munte de ani, continui să beau doar cca 150 mililitri de apă, apă simplă sau chioară, cum vreți să-i ziceți, consum eșalonat pe parcursul unei zile (24 ore) …cele două căni mari cu ness, deci 2 x 280 mililitri, intră la lichidele diverse pe care le i-au odată cu hrana (niciodată supe sau ciorbe).

Am încercat să beau apă măcar 1 litru pe zi, asta în condițiile în care, repet, nu simt sete niciodată, iar dacă îmi impun mai mult de o lingură sau o gură nu pot să înghit. (bere da …, dar berea nu e tocmai apă și nicidecum nu beau zilnic)

Litrul a fost redus la 700 mililitri, băuți forțat, ca experiment.

După trei zile în care am băut per total 2.100 mililitri au urmat patru zile în care nu am mai băut apă deloc și m-am convins de adevărul constatat de savantul M.I. Pevzner că se poate trăi cu un consum zilnic chiar sub 750 mililitri de lichide. 

Există însă o mică problemă: nu beau apă, nu transpir!

O doamnă îmi zice:
- A, este grozav! Toți se plâng că transpiră mult, cred că sunteți o fericită!

Aș! Fără transpirația fiziologică normală nu am termoreglare! 

Când temperatura crește peste 30 de grade Celsius fierb în suc propriu, iar fața mea congestionată arată ca o imensă sfeclă roșie cu ochi! 

În oraș mă port ca o doamnă …Mai puțin doamnă sunt când trec prin parcul Herăstrău unde îmi ud capul la fiecare țâșnitoare de pe traseul curent, iar acasă sunt de-a dreptul ca o rață: multe dușuri obișnuite și câteva dușuri integrale, adică sub care intru direct cu bluzițele și pantalonașii scurți pe mine. 

La 32 de grade în cameră, după ce las mici bălți pe unde trec, hainele se usucă în mai puțin de o oră …evident pe scaun îmi pun o neplăcută folie de nailon, pentru protecția locurilor care-mi găzduiesc posteriorul.

Când mă satur de dușuri integrale, îmi răcoresc doar capul lăsând apa rece a robinetului să-mi curgă în creștet.

Așa funcționez vara … deși dacă mă întorc …

… într-o iarnă, în urmă cu vreo 28 de ani …

Unitatea unde lucram avea, în fiecare birou, frumoase sobe din teracotă, iar gazul metan ardea vioi încălzindu-ne mai ales când reveneam înghețați de pe teren.

Într-o zi, nu știu cine … de prin sfera de sus, a remarcat că în birouri se face o căldură ca la mitocani, deci un consum cam mare de gaz …

Apoi, tot …nu știu cine, s-a gândit că și consumatorii casnici fac abuz din uzul gazului metan și ne-a tăiat …tuturor PASTILA!!

De fapt nu a tăiat-o, doar au înlocuit acea piesă în formă de pastilă, care controlează trecerea gazului metan de la rețea spre consumator. Prin urmare au fost înlocuite pastilele din aluminiu, ușoare și permisive, cu pastile din cupru, mai grele.

Coroborat cu presiunea de livrare foarte scăzută a gazului metan care nu avea putere să salte pastila din cupru și să permită intrarea gazului pe conducta consumatorilor, flăcările abia pâlpâiau în sobe , iar când gerul atingea minus 12 grade Celsius, ni se tăia total „gazul”!

Nu am de gând să analizez explicația oficială a scăderii presiunii gazului metan din rețea direct proporțional cu scăderea temperaturii cu multe grade sub zero, dar când am fost lăsați total fără gaz, șefa a găsit o rezolvare pentru biroul ei …

Deoarece șefa avea nevoie de trei mâini drepte, eu și o colegă am compensat acest neajuns, comun tuturor oamenilor, de a se naște doar o singură mână dreaptă, fiind luate să lucrăm în biroul cu ea.

Șefa a descoperit unde era stocată o mare parte din arhiva unității și cum ordinele nu se dispută ci se execută, am început să o ardem!

Pe ea, pe Arhivă!
Ce reprezentau actele prinse în sutele de dosare de unde să știu, că doar nu făceam lectură, noi făceam focul pentru confortul șefei! 

Desprindeam foile și umpleam soba de teracotă, având grijă să fie nițel înfoiate, aerate, să ardă cu spor. 
Sute de dosare, mii de foi, au ars încălzind biroul șefei timp de o lună cât a mai durat gerul și economisirea forțată a gazului metan. 

În toata viața mea nu am îndurat asemenea căldură într-o încăpere, în plină iarnă!

Șefa era super mulțumită, dar eu, suflet de gheață și trup de reptilă, cu temperatura corpului de doar34.6 – 35,2 grade (o anomalie genetică) simțeam că explodez.

Am scris mai sus că nu beau decât 150 mililitri de apă simplă pe zi, că nu transpir
deci ioc termoreglare!

Cu toată căldura diavolească din birou, mai arzătoare decât cea din zilele toride ale verilor actuale, nu reușeam să beau mai mult decât o lingură de apă pe oră.

Așa că pentru mine, în birou, iarna a fost ca vara și ca atare unica rezolvare a fost cea pe care o aplic dintotdeauna pentru a mă răcori atunci când nu pot intra cu totul sub un duș: 

mi-am pus capul sub robinetul, evident, de apă rece fiindcă la birou nu exista decât robinet cu apă rece și cred că se știe cât de rece vine apa pe țeavă în timpul iernii! 

Ca de la gheață! 

Cu alte cuvinte, asemenea domnului Jourdain, din piesa de teatru „Burghezul gentilom” a lui Moliere, care spunea:
- Pe legea mea, de peste patruzeci de ani fac proză fără să știu!”, exclam și eu:
- Ia te uită, am făcut Ice Bucket, în plină iarnă, în urmă cu 28 de ani, fără să știu!
… că donații … sunt destui care … 

(miez de august fierbinte 2014, din ciclul „Eu și Contele”, aici mai puțin prezent)

 

 


Ți-a plăcut acest text? Dă-l mai departe!



5

2 comentarii pentru Apă servită, Cap la apă, Ice Bucket

Adauga comentariul tau
  • Pe vremea aceea, ...
    postat de FGH la data de 06.11.2014, 21:59
    ... Nu se faceau donatii. Nici macar umanitare. Se faceau servicii celor care "meritau" ... si cam atat.
    De exemplu, revistele "de Estonia".

  • Pe vremea aceea, ...
    postat de FGH la data de 06.11.2014, 22:00
    ... Nu se faceau donatii. Nici macar umanitare. Se faceau servicii celor care "meritau" ... si cam atat.
    De exemplu, revistele "de Estonia".



Spune-ti parerea despre Apă servită, Cap la apă, Ice Bucket


Nume*
Email (dacă vrei să fii anunţat când apar comentarii noi)
Titlul comentariului
Comentariul tău

cod de validare
loader generează cod nou
Cod de validare*
Anunţă-mă când apar comentarii noi