Domnişoara Norica, cotârla bătrână, kama pentru carne de om, pierdută din evidenţe

Fărâme de viață - 4.

- Îţi iese căsătorie! De data asta îţi iese căsătorie!

De când mă îndrăgostisem de Ex, nu mai scăpam de ghicitul în cărţi al domnişoarei Norica.

Domnişoara Norica devenise prietenă cu mama prin ’64 conform principiului prietenii prietenilor mei sunt prietenii mei.

Era o bătrânică deosebit de plăcută, sensibilă, care lucrase de foarte tânără ca soră medicală. Asemenea tatălui meu, un medic apropiat bolnavului, dedicat lui, inventiv în situaţii de forţă majoră, tot aşa şi domnişoara Norica avea o bună pregătire profesională şi reacţii rapide în situaţii de urgenţă. Absolvise Şcoala Regală de surori şi a lucrat ca soră personală, la domiciliul pacienţilor din familii nobile. Era foarte tânără când l-a îngrijit pe marele George Enescu care a insistat enorm să plece şi ea în Franţa. Abia mai târziu cineva i-a spus că rareori Enescu se ruga de cineva şi cu siguranţă avea sentimente deosebite pentru ea.

Am cunoscut-o pe domnişoara Norica în timpul unei vizite cu mama la una din prietenele mamei.

Prietena mamei era de aceiaşi vârstă cu mama, era divorţată şi avea o fiică cu 2 – 3 ani mai mică decât mine.

Prietena mamei avea obsesia de a-şi găsi un soţ serios şi cu bani …

O chema mereu pe domnişoara Norica să îi ghicească în cărţi iar Norica debita textele corespunzătoare configuraţiilor cărţilor întinse pe masă conform  teoriei învăţată, din cărţi, pentru ghicitul în cărţi în care nu credea!

Ghicea de amuzament.

- Ce credeţi doamna K.? Să vă spun ce drăcie m-a întrebat doamna O. când i-am spus că se v-a întâlni cu unul de ghindă? se vaită indignată domnişoara Norica.

- Ce?! întrebăm noi curioase.

- Păi m-a întrebat cu care ghindă se întâlneşte, ăla cu Fiat sau ăla cu Opel ?!!

Amuzată i-am propus domnişoarei Norica să îi ghicească folosind pachetul ei de cărţi plus „băieţii” de la încă trei pachete de cărţi!

Fiindcă mama o trata cu toate bunătăţile, după câteva ore petrecute cu noi, cu discuţiile aferente, domnişoara Norica parcă se simţea obligată să-mi ghicească. Nu accepta nici un refuz!

- Măcar o pasenţă, se ruga ea. Să vedem dacă te măriţi cu bulgarul.

Pasenţa nu ieşea dar, împăciuitoare Norica găsea „două puncte zăbavă”!

Ha! Ha!

Zăbavă, este cuvânt de origine slavă şi în bulgară sună la fel şi înseamnă încetinire, deci verdictul Noricăi în urma ghicitului era dat cu un cuvânt bulgar.

Foarte naţionalistă, domnişoara Norica nu agrea ideea să mă mărit cu un bulgar şi-mi recita o poezie foarte dură, şovină, pe care, din respect pentru poporul bulgar, pentru oamenii minunaţi pe care i-am cunoscut acolo, pentru oameni cinstiţi care m-au ajutat să ies din situaţii aproape imposibile, refuz să le redau.

- Eu zic să nu te măriţi cu bulgarul repeta domnişoara Norica. Dă-l încolo de cotârlă bătrână!

Da, eu mă îndrăgostisem de Omar care avea cam 27 de ani.

Apreciasem că Ex era mai mare decât Omar cu câţiva ani.

Dacă aş folosi stilul redactorilor de ştiri ai televiziunilor care spun, spre exemplu, „infractorul va petrece ani buni în puşcărie” în loc să spună direct că va sta mulţi ani după gratii, aş spune că Ex avea ani buni peste vârsta lui Omar.

Deja eram îndrăgostită de Ex când au venit actele lui pentru aprobarea căsătoriei. Atunci am constatat că erau „ani foarte buni”, adică mulţi, peste vârsta pe care intuiam eu că o are.

Nu mi-a venit să cred că Ex s-a născut în anul 1928!

Nu arăta a om născut în 1928, dar avea 19 ani peste cei 18 ai mei.

Îmi iubisem tatăl, care a murit când aveam 13 ani, dar eram o fată normală, nu îmi căutam un soţ care să-mi fie tată, nu îmi căutam tatăl în viitorul soţ!

Nu am considerat că vârsta lui are vreo importanţă mai ales că bunica, mama mamei mele, era măritată cu bunicul având între ei o diferenţă de vârstă de 17 ani.

Te poţi dezîndrăgosti pentru câţiva ani în plus?

Dacă domnişoara Norica îl numise pe Ex cotârlă bătrână, iată care a fost părerea bunicii materne , nemţoaică sută la sută, născută – crescută pe alte meleaguri, revoltată că iubesc un bulgar.

- De ce să te măriţi cu un împuţit de bulgar?

- Toţi care îşi iau neveste tinere ar trebui puşi la zid şi împuşcaţi! A mai zis bunica revoltată.

Replica mamei:

- Dar ce, l-ai mirosit ca vezi că este împuţit?

                                                          N.A. Bunica a fost căsătorită cu bunicul până când acesta a decedat la 99 de ani!

Fraţii tatălui meu nu au fost nici ei de acord cu căsătoria mea înainte de a-mi termina studiile şi nici cu diferenţa de vârstă.

S-au rupt relaţiile cu ei în mod natural prin plecarea mea din ţară iar după ce  am revenit, mulţi ani am fost un fel de persona non grata din cauza activităţii militare şi nu numai a lui Ex.

Să revin la  ’65.

Deşi hotărâsem să plec la Sofia în luna septembrie, mama m-a pus să dau examen la arhitectură aşa cum au stabilit ea şi Ex pentru mine deşi eu doream să fac medicina.

Am intrat cu notă foarte mare la Şcoala Tehnică de Arhitectură unde m-a pus mama să dau examen după ce căzusem cu inexplicabil succes la Institutul de Arhitectură!!! (mama mă acuza că special am făcut lucrări proaste ca să plec mai repede în Sofia.)

După două săptămâni de la ultimele examene am plecat la Sofia împreună cu mama.

Eram decisă să rămân în Sofia. Doream să mă căsătoresc cu Ex.

Consiliul de Stat din ţară ne-a cam iritat. Trebuia să aşteptăm doi ani şi exista posibilitatea de a primi răspuns negativ la cererea de aprobare a căsătorie.

- Vom încheia căsătoria aici, ştiu eu cum, iar pe urmă trimitem actele la Consiliul de Stat din România şi vor fi obligaţi să recunoască cu acte oficiale căsătoria noastră!  Mergem până la ONU pentru a ni se recunoaşte căsătoria! a spus Ex.

Era luna septembrie şi nu era nicio problemă pentru Direcţia de Paşapoarte că am mai fost în Bulgaria în luna martie. Bulgaria era o ţară prietenă.

Am predat Buletinele de Identitate, ne-am luat vechile paşapoarte cu noua viză pentru 30 de zile. Am luat şi trenul spre Sofia.

Se pare că Ex îl evita pe Dr. M şi a manipulat-o pe mama pentru a fi de acord, ca până la căsătoria noastră, să locuiesc în căminul studenţesc al VISI..

Pretextul găsit de Ex?

Căminul era situat în Orăşelul Studenţesc şi era mult mai aproape de facultatea de arhitectură decât vila familiei lui Dr. M.

Mama a plecat după circa zece zile acasă în România.

Ex a plecat într-o deplasare aproape o lună iar eu, neînvăţată cu mâncarea de la cantină, mâncam zilnic doar câteva sandviciuri cu caşcaval Vitoşa!

Colegele de cămin erau bucuroase că exersează rusa conversând cu mine în rusă iar progresul meu la bulgară era nul.

Orăşelul studenţesc cuprindea câteva institute de studii superioare, cămine studenţeşti ( blocuri P+10 etaje), cantine, magazine alimentare.

Arhitectura era facultate în cadrul Institutului Superior de Construcţii şi Arhitectură, prescurtat VISI, care se afla la o distanţă de circa 10 – 12 minute de mers cu un tramvai.

Traseul tramvaiului traversa, cam 5 minute de mers, liziera unei păduri iar Ex , înainte de a pleca cu treburile lui, s-a  gândit la cel mai mare rău care ar putea să mi se întâmple la trecerea tramvaiului prin pădure.

- Uite, îţi dăruiesc această kama pentru ca în caz de nevoie să aperi onoarea familiei! a spus el întinzându-mi o …kama (cu accentul pe al doilea a).

Nu, nu forma de relief!

Kama era un cuţit lung de 27 – 30 cm!

Era un cuţit cu tăişuri pe ambele latiri ale lamei care avea forma unui peşte lung. Pe mijloc lama avea acel jgheab care asigura scurgerea rapidă a sângelui celui ucis!

Mânerul, bătut cu 6 pietricele galbene şi roşii, era foarte bine echilibrat, ca greutate, cu lama. Dacă ţineai cuţitul cu zona de îmbinare coadă – lamă pe deget, stătea în echilibru perfect.

De oriunde îl apucai şi îl aruncai spre ţintă se rotea în aer, lovea ţinta cu vârful înfigându-se în uşa, copacul sau …omul spre care era aruncat.

- Ţi-l dau cu dedicaţie să-l foloseşti numai pentru carne de om! Are 500 de ani vechime şi a fost folosit numai pentru carne de om! Să-l porţi întotdeauna cu tine pentru autoapărare.

Aha! Este de pe vremea când bulgarii au fost ocupaţi de turci, am dedus eu.

                                                           N.A. Ocupaţia turcă nu se compară cu ce a fost la noi. Noi dădeam biruri grele dar la bulgari până şi în cel mai mic sat autorităţile care conduceau erau turce, ajutate de cei care şi-au trădat neamul. Robia a fost cruntă, viaţa unui om, bunurile lui, nu contau prea mult pentru  stăpânii turci. .

Nu am folosit acea kama pentru onoarea familiei! Mi-am folosit doar pumnii!

Am rămas  în Bulgaria fără să cer nicio prelungire a vizei de la ambasada română.. De la organele MVR prin grija lui Ex am obţinut un buletin bulgăresc pentru cetăţeni străini rezidenţi în Bulgaria.

Mama s-a întors în România şi conform legislaţiei şi-a predat paşaportul la direcţia de resort unde i s-a restituit Buletinul de identitate.

După câteva săptămâni mama este chemată la Direcţia de paşapoarte .

- Sunteţi doamna U. E.?

Mama răspunde afirmativ.

- Aţi fost plecată în Bulgaria şi nu aţi restituit paşaportul!

- Ba l-am predat şi am primit buletinul înapoi.

- Să-l văd!

Mama scoate buletinul şi îl arată.

- Probabil este o scăpare pe undeva, a zis salariatul. A notat ceva pe o foaie şi mama a plecat.

Într-un interval de două luni, mama a primit încă trei invitaţii pentru lămuriri la Direcţia Paşapoarte şi, cvasi identic această discuţie s-a repetat încă de trei ori!

Mama îşi arăta buletinul, dovedind că a predat paşaportul, salariatul nota ceva şi se scuza că a deranjat-o..

Din anumite evidenţe ale Direcţiei rezulta lipsa unui paşaport.

Salariaţii comunicau datele pe principiul „ziua trece leafa merge noi cu drag muncim” adică într-o lehamite mare şi o lipsă de interes la fel de mare, care i-au prins foarte bine mamei: nu avea nici un chef să dea explicaţii unde sunt eu.

Confuzia era din cauza numelor noastre identice dar se scăpa din vedere cel de al doilea nume al meu de botez care era total ignorat ca şi data naşterii la care nimeni nu se uita!

Cum să constate că este vorba de două persoane?

S-a luat notă că a fost o eroare în evidenţele de la paşapoarte şi totul este în ordine.

După 3 ani, în ’68 când am revenit definitiv în ţară mi s-a spus de la Paşapoarte că sunt primul român care a fugit din ţară socialistă într-o altă  ţară socialistă şi chiar m-au felicitat că m-am întors cu sufletul în oase.

- O româncă nu rezistă mai mult de un an regimului aplicat de un soţ bulgar!

!!!?