Câteva cuvinte de-nceput

Fărâme de viață - 0.

Cea mai apropiată fiinţă mi-a reproşat că scrierile mele au ceva haotic, nebulos.

Cu alte cuvinte scrierile mele au ceva comun cu pictura lui van Gogh … care picta chinuit de boală şi aprecia că picturile lui „au un aer buimac”!

- Apropiată fiinţă! Eu scriu despre viaţa mea, aşa cum a fost şi cum este! Haotică, nebuloasă! Doar nu aştepţi o scriere filosofică ?

De ce scriu?

Scriu fiindcă vreau să amuz oamenii!

Oricât de vitrege au fost pentru mine jocurile în care viaţa m-a constrâns să intru, pentru cei situaţi în „off” există numeroase momente amuzante, rămâne doar să le povestesc. Totul este real, imaginaţia îmi lipseşte cu desăvârşire şi nici măcar nu-i simt lipsa.

Dacă strategia lui Ex de a-mi ridica nivelul intelectului nu ar fi eşuat aş fi scris măcar un eseu filosofic …

- Care strategie?

- Strategia „Îndoapă gâsca” fiindcă, după oaie, gâsca este simbolul numărul doi al prostiei femeieşti. Cred că vaca este pe locul trei.

- „Îndoapă gâsca” cu ce  şi de ce?

- Cu ce? Cu „Cola granulat” şi „de ce?" încă mă întreb şi eu! Poate fiindcă la 18 ani nu mă ridicam la nivelul lui intelectual? Toate acţiunile lui Ex asupra mea începeau fără să-mi dea şi mie o explicaţie prealabilă şi încetau pe neaşteptate,

Borcanul cu„Cola granulat” conţinea nişte granule cu diametrul de aproape doi milimetri, lungi de 7 – 9 milimetri, de culoarea laptelui în care torni un strop de cafea, adică bej. Erau dure şi aveau în compoziţie fosfor, probabil calciu şi posibil cola? A! Gustul era amar – căcăniu!

Ex lua borcanul, desfăcea capacul şi turna granulele umplându-şi pumnul care avea dimensiuni considerabile.

Dacă ţinem cont că acel pumn deservea o mână de luptător care şi-a turnat de comandă gantere de 12 kg bucata  din plumb”( la aceleaşi dimensiuni ganterele din fier i se păreau prea uşoare!) veţi înţelege forţa cu care pumnul îmi înghesuia granulele bejulii în gură.

Pumnul căuş nu se dezlipea de gura mea decât după ce stăpânul lui – şi al meu – aprecia că am păpat tot!

Ca toate torturile – accentul se pune pe „u” – şi aceasta cu îndoparea  a încetat brusc după două luni.

De fapt trebuie să recunosc: a coincis cu nesăbuinţa mea de a-i povesti ceva lui Ex cu o gestică mai amplă a mâinilor.

Mişcarea lor în apropierea feţei sale a trezit reflexul de apărare al lui Ex.

M-am trezit sub formă de mică grămadă înghesuită la sol, cu sânge în gură şi maxilarul inferior dislocat.

În timp se mă pupa şi îmbrăţişa îşi cerea iertare că are reflexe rapide să facă faţă oricărei situaţii care l-ar pune în pericol.

Îmi zgâlţâia capul stânga – dreapta ca pe o pendulă a unui ceas uriaş întrebându-mă dacă îl aud. Pe el, nu pe ceas …

Eu, zgâlţâita, mă întrebam „Când şi de ce  mi-a băgat nisip în gură?

Lovitura îmi amorţise faţa şi nu simţeam mare lucru.

Am mişcat din cap şi ochi a afirmaţie că sunt bine şi am cerut ceva să scuip nisipul din gură.

- De unde ai nisip în gură?

- Păi nu mi l-ai băgat tu?

- Nu, eu doar te-am pocnit?

- Şi nisipul în gură de unde îl am?

- Lasă-mă, pe toţi diavolii, cu prostiile tale!

Nu mi-a dat nimic în ce să scuip.

Am înghiţit amestecul de sânge cu … da, nu era nisip!

Erau cioburi din câţiva dinţi!

- Ha, ha!

Am scăpat să mai ronţăi cola granulat?

În „ediţiile” sau „reeditările”ulterioare scuzele pentru durităţile gratuite erau însoţite de cuvintele „Şcoala asta (!?) mi-a distrus inima şi sufletul”!

Evident că aş fi întrebat „Şi eu ce vină am?”dar eram deja dresată că nu orice gând care îţi trece prin cap trebuie să-l spui celui care te iubeşte …

Viaţa Joc mi-a dat din toate relele fără zgârcenie şi am avut puterea să trec mai departe.

Scriu, sper cu suficient umor, prin ce am trecut.

Nu dau sfaturi, nu ţin prelegeri.

Fie că este înconjurat de familie, de prieteni, fie că este singur, orice om trebuie să găsească în el însuşi forţa şi resursele de a depăşi momentele grele sau dificile. De orice natură.

Scriu cu speranţa ca fiecare om să identifice motivaţia pentru a merge mai departe

Important este să nu dispere.

Este de ajuns să creadă în forţele proprii şi în Divinitate!