Bula merge la medic (partea IV)

La scurt timp după interzicerea avorturilor în România, prin directive de sistem apare interdicţia şi în Bulgaria. Legiuitorii lor au gândit ceva mai mult când au elaborat legea şi acolo nu cred că a murit vreo femeie fiindcă a folosit metode empirice de avort!

Deşi legea „obliga” să se facă trei copii, deci nu patru ca la noi, nu era atât de drastică cu condiţia să aduci pe lume măcar un copil.

O comisie medicală aprecia starea de sănătate a femeii – viitoare  mamă care era corect evaluată pentru ca sarcina să nu creeze probleme nici mamei nici copilului şi recomanda avortul atunci când era cazul.

O comisie socială evalua posibilităţile financiare ale familiilor de a creşte mai mulţi copii. Se admitea că nu orice familie are banii necesari asigurării unui trai normal pentru mai mulţi copii şi comisia permitea avortul după primul copil

Dacă erai studentă şi mamă a unui copil se aprecia că un al doilea copil  ţi-ar da şi studiile şi bugetul peste cap şi aveai liber la avort.

Eram studentă, născusem un copilaş şi trebuia să renunţ la o neprevăzută sarcină. Îmi era frică de avort şi mai ales jenă deoarece medicul ginecolog era Dr. Bocev prieten de familie.

Din România mama îmi dă soluţia salvatoare: cu o nu ştiu ce persoană îmi trimite un flacon cu chinină care se afla, împreună cu alte relicve păstrate în amintirea tatălui meu, într-o trusă medicală de prin 1947, deci de o vârstă cu mine!!!

Chinină, chinină, dar cum s-o iau? Instrucţiuni ioc! Cum să întreb la telefon? Aveam programare la Dr. Bocev peste o săptămână, atât ar face scrisorile dar mai aveam nevoie de câteva zile, 4 – 5  pentru a face „cura” cu chinină.

Ca un autentic Bulă nu mai întreb pe nimeni nimic şi încep să înghit pastilele de chinină! Mi le-am prescris în regim de antibiotic slab: două pilule la 6 ore pentru un reuşit efect ucigător!

După trei zile, dacă aş fi avut malarie, probabil starea mea ar fi fost ameliorată. Dar eu nu aveam malarie! Aveam însă o cumplită durere de cap!

După încă două zile nu ştiam dacă mai am cap:  simţeam explozia creierului în afara cutiei craniene, toate se învârteau în jurul meu şi eu în jurul lor!

După încă o zi nu mai ştiam dacă merg pe picioarele mele sau sunt prizonieră într-o barcă care saltă pe valuri imense. Terminasem pilulele!

Soţul credea că  starea mea ciudată este cauzată de teama de chiuretaj aşa că mi-a zis sec că nu mai fiu îngrijorată.

Ziua a şaptea … la Dr. Bocev. Mă consultă să vadă cu cine luptă. Eu aşteptam, ca un autentic Bulă, să-mi spună ca nu mai este nevoie de nicio intervenţie, de parcă sarcina s-ar fi evaporat după doza imensă de chinină! Aş!

Totul este în ordine spune doctorul şi îmi şi bubuie o injecţie cu anestezic. Totul fără dureri dar cu senzaţia că cineva îţi smulge afară intestinele cu stomac cu tot,  cu penibilul situaţiei că amicul casei priveşte exact unde nu trebuie şi nu l-ai lăsa niciodată să se uite! În tot timpul acesta aducea cele mai cumplite acuze soţului şi-l făcea în tot felul, de la neatent şi măgar spre categorii superioare!

După câteva zile vorbesc la telefon cu mama şi îi spun că probabil pastilele de chinină au fost expirate fiindcă n-au avut efectul dorit.

Foarte pudica mea mamă, simte că ceva nu este în ordine şi mă întreabă cum am luat chinina.

- În general două la şase ore dar am mai luat şi supliment! Am răspuns eu puţin iritată că abia acum discutăm modul de administrare!

- Le-ai înghiţit?!!! Le-ai înghiţit pe toate??? articulează ea pierzând din fermitatea glasului.

- Normal că pe toate!

- … pe gură? întrebă mama cu glas pierdut .

- Că pe unde altundeva se înghit medicamentele?  sar eu plină de durerea de cap şi de jena de la doctor.

- Au!  Trebuia să le introduci, ştii tu, acolo unde era copilul …

Da, mult prea pudica mea mamă,  a lăsat câteva goluri în educaţia mea de femeie, în general şi a uitat un mic amănunt, în cazul chinina!