Bula merge la medic (partea III)

Cum spuneam mai sus, există şi Bule mai mari decât mine. O Bulă , studentă la filologie se duce  la medicul ginecolog  care, după consultaţie, îi prescrie nişte supozitoare tip „ovule” pentru ale introduce în acel loc intim,  specific feminin. După 5 zile fata termină doza şi se duce la cabinet spunând: Domnule doctor, supozitoarele alea după ce că au fost atât de scârboase, că de-abia le-am înghiţit, nu m-au ajutat cu nimic!

O altă Bulă s-a dus la medicul reumatolog care i-a dat  antiinflamatoare: supozitoare cu indometacină.  După două săptămâni efectul supozitoarelor fiind nul, tipa dă  o fugă la medic să afle de ce nu simte nicio ameliorare a durerilor reumatice. După 15 minute de discuţii medicul află că tânăra doamnă introducea supozitoarele cu destinaţie rectală la circa doi centimetri distanţă, într-un loc intim, specific feminin!! Un coleg îi spune cu un aer maliţios. Păi tu pe toate pe care pui mâna le bagi acolo…   

Eram destul de puştoaică la vremea când, pentru a intra într-o echipă sportivă, medicul mi-a făcut o examinare. Riguroasă.

Tatăl meu, medic, murise prea devreme şi nu apucase să mă înveţe prea multe aşa că habar nu aveam cum stă treaba cu reflexele normale pe care le aştepta doctorul când, cu ciocănelul cauciucat mi-a tras o pocnitură  sub rotula genunchiului!  

Aha! Dai? am gândit eu. Hai, mai dă!! şi cu maximă concentrare yoghină  priveam cu seninătate şi total relaxată cum medicul cască ochii şi îşi ţuguie buzele. Nu i-am dat satisfacţia unei lovituri reuşite:  nici cea mai mică urmă de zvâcnitură a piciorului! Să vadă răul cum controlez situaţiile dificile …

Gânditor, doctorul scoate dintr-un sertar o ditamai gheara metalică cu care, pe nepregătite, îmi trage, asemenea unei mâţe uriaşe, o zgârietură –  zgârmătură, nici pre lungă nici prea scurtă, în talpa unui picior! Am privit, neclintită, la fel de senină dar cu milă spre el.  Mă întrebam ce aştepta să fac: să sar în sus de pe scaun, să urlu sau să-l pocnesc peste mână?

Destul de tulburat doctorul dar mi-a dat „apt”!

Adevărul este că de când mă ştiu nu sunt deloc deranjată de gâdilatul tălpilor. De când eram foarte mică toţi se amuzau fiindcă gâdilatul tălpilor mele era  lipsit de orice reacţie şi conform unei ziceri populare dacă nu te gâdili în tălpi te măriţi cu bărbat în vârstă. Întâmplător sau din cine ştie ce „simplă coincidenţă”  la 19 ani fără trei luni am spus „DA”, la Sfatul Popular din Cadî Alan unui soţ care nu era bătrân dar atunci avea exact dublul vârstei mele!