Houdini, tata, Spectral şi Teo

Pe 24 martie Google ne-a amintit că în această zi, în anul 1874, s-a născut marele Hary Houdini.

Eram convinsă că murise în timpul unui număr greu de magie.

Fals!

În timpul unei demonstraţii la o universitate americană, în 1926, un student i-a aplicat mai multe lovituri în abdomen. Houdini demonstra că nu simte durerea … Desigur centura de muşchi abdominali încordaţi distribuia forţa loviturilor pe o suprafaţă mai mare decât cea a zonei de impact cu pumnul studentului şi scădea durerea pe cm pătrat.

Din păcate Houdini suferea de ceva timp de o apendicită, ignorată şi netratată.

Loviturile primite i-au spart apendicele şi peste câteva zile a murit de peritonită.

Marele Houdini şi lumea circului m-au trimis într-o incursiune în trecutul meu …

Am afirmat mereu că dacă tatăl meu, medic, nu s-ar fi stins din viaţă pe când aveam 13 ani, în mod cert aş fi ajuns medic, un medic bun şi nu un ratat (nu rahat!) de arhitect neîmplinit, cum m-au împins mama şi Exsoţul.

Săpând, deci, printre amintiri, mi s-au perindat prin faţa ochilor secvenţe din copilăria mea, momente petrecute cu tata.

Nu, tata nu ne pregătea (pe mine şi pe fratele meu) să devenim nişte Da Vinci punându-ne să desenăm, pictăm, sculptăm (inclusiv să turnăm în ghips), să facem fotografii (inclusiv developare clişee şi poze), să facem experienţe de fizică şi chimie în micul laborator de acasă dotat cu de toate.

Toate aceste activităţi ne aduceau bucurie, satisfacţii şi poate ne-ar fi ajutat să ne alegem meseria. Nu ştiu!

Reevaluându-mi copilăria am început să mă îndoiesc dacă tata ar fi dorit să fiu medic.

Înclin să cred că tata m-ar fi dorit clovn – acrobat la circ!

Iată de ce.

De când era elev de liceu tata a iubit lumea circului şi a filmului.  Imita, spunea glume şi hipnotiza! Pe cei care nu credeau în hipnoză  i-a pus, evident prin hipnoză, în situaţii stânjenitoare.

Moartea unui prieten l-a determinat să se facă medic pentru a salva vieţi,  posibil, deci, să îşi fi dorit ca pasiunea lui neîmplinită pentru arta şi măiestria circului, să fie meseria mea.

De mică aveam program zilnic de antrenamente fizice care se desfăşurau în interior, în casă, dar şi în natură.  

Stâlpul în cap a devenit curând mers în mâini pe plaja din Eforie Nord.

Era perioada când litoralul în general şi Eforia în special erau destul de goale.

Plaja care ducea spre Agigea era pustie. O faleză abruptă, înaltă de câţiva metri, ne furniza imenşi bolovani, din calcar şi cristale roz habar n-am din ce, pentru antrenamente.

Chiar şi muşchii abdominali beneficiau de antrenamentele cu bolovani. Ne spărgeam reciproc bolovani pe burţi!

Tehnica era simplă: stăteam culcată întins pe spate; o placă de calcar de circa 20 cm grosime era pusă pe suprafaţa abdomenului meu; peste placă se punea un ditamai bolovanul cu formă guguloaţă care urma să fie spart fiind pocnit cu un alt ditamai bolovanul! Satisfacţie deplină să vezi ce poate duce o burtică1

Dar toate astea veneau pe nişte muşchi antrenaţi în decursul anilor cu  ore de înot, exerciţii de gimnastică, mers în mâini şi, nu în ultimul rând, mers pe sârmă!

Acolo, pe plajă, tata bătuse suporţi în faleză şi îmi întindea o sârmă pe care mergeam destul de relaxată. Cred că aveam până şi muşchiuleţii firelor de păr de pe cap contractate să nu cad,  deşi înălţimea la care se afla sârma era de 1,70 metri pentru a ateriza lejer în braţele tatălui.

După 13 ani, Hata Yoga a fost, în afară de gimnastica sportivă, hrana mea zilnică până în ziua de azi.

Pe când eram studentă câţiva colegi au venit la mine acasă să învăţăm la Teoria structurilor.

Nu reţin în ce context le-am făcut o demonstraţie: stând întinsă, culcată pe spate pe covor, unul dintre colegi, înalt şi solid, care avea circa 80 de kg, s-a urcat în picioare pe abdomenul meu! Organele mele interne erau protejate doar de muşchii abdominali puternici, antrenaţi zilnic-

Conexiuni, aparent bizare, au apărut între loviturile primite de Houdini, demonstraţia de susţinere a 80 kg pe muşchii abdominali pe de o parte ţi curajul nechibzuit de care au dat dovadă Teo şi Spectral pe de altă parte

Spectral era un tip aflat cu amicii de breaslă artistică într-un local de noapte din Germania.

Stripteuza dansează languros şi, când rămâne goală puşcă, îşi aprinde, tot cu mişcări languroase un trabuc (N.B. întâmplarea este de dinainte de 1989) din care trage cu sete.

Cu multă graţie stripteuza se aşează pe un scaun şi luând binecunoscuta poziţie picior peste picior scoate trabucul din gură şi îl amplasează delicat în acel loc unic ţi intim al femeii …apoi rosteşte ceva.

În sfârşit grupul lui Spectral, nevorbitor de limbă germană, află că tipa a invitat un curajos care să scoată trabucul din acel loc unic, intim, feminin şi să-l fumeze!

Spectral se uită în dreapta, în stânga. Nu existau voluntari.

Se ridică bolovănos şi cu mersul legănat al unui marinar aflat pe o navă care se clatină, se apropie de stripteuză, scoate trabucul, îl bagă în gură, trage cu nesaţ din el cât îl ţin plămânii. Revine la locul lui şi, în aplauzele tuturor, continuă să-şi savureze trabucul.

Curajul lui s-a dovedit a fi total negândit.

A revenit în ţară şi timp de trei luni s-a tratat de o boală venerică transmisă prin acel trabuc!!!

La un astfel de curaj a fost împinsă şi distinsa Teo Trandafir căreia îi doresc multă sănătate şi să învingă boala.

Un ins demonstra, într-o emisiune a Teodorei Trandafir, cum poate fi susţinut, urcat în picioare, pe abdomenul fiicei lui.

Plin de sine, insul a convins-o pe Teo să se supună unei demonstraţii de acest fel garantându-i că nu va simţi nimic.

Garanţia a fost vorba în vânt!

Luată repede Teo a acceptat deşi muşchii ei abdominali nu erau antrenaţi pentru aşa ceva!

În plus poziţia întinsă pe spate, cu picioarele flexate din genunchi la 90 de grade şi atârnând în jos, nu era deloc corectă!

Individul s-a urcat cu primul picior pe Teo care a gemut uşor iar când să-l pună pe al doilea s-a dezechilibrat strivind-i pur şi simplu abdomenul în picioare !!!

Gemete icnite, vaiete înăbuşite ca într-o emisiune în direct; insul parcă încerca să o convingă pe Teo că nu s-a întâmplat nimic …

Nu afirm că de la acel traumatism i s-au tras lui Teo problemele de sănătate deşi nici bine nu cred că i-a făcut,  aşa cum câţiva pumni şi o conjunctură nefastă au scurtat viaţa marelui Houdini.